Cum sa folosesti 200 de camioane, cica gratis

Rar mi-a fost dat sa vad stire mai aberanta decat cea de sambata de pe Realitatea, unde aflam ca presedintele a organizat o masiva operatiune de adunat gunoaie la iesirea dinspre Popesti Leordeni. Mai exact, stirea ne spunea ca 200 de camioane plus nu-stiu-cat personal au participat la operatiune, si ca (bonus) costurile lucrarii au fost acoperite integral de patronii firmelor respective.

Am luat-o personal, ca un afront la adresa inteligentei, drept care ma simt dator cu cateva vorbe:

1. Dupa cum am invatat imediat dupa iesirea din copilarie, nu exista lucru gratuit. Probabil nici babele din fundul Moldovei nu cred ca firmele de constructii sau transport respective au facut treaba asa, pe ochi frumosi, ca le-a rugat frumos domnu’ Traian.

2. Mai rar vezi sistemul de obligatii putere politica -> achizitii publice -> putere economica expus la vedere. Din aceasta perspectiva, publicarea in presa a actiunii de sambata a fost un privilegiu informativ pentru noi toti. A fost un prilej sa intelegem in ce exact constau parghiile economice prezidentiale in acest moment – anume sistemul de lucrari publice urbane (drumuri, trotuare, borduri, salubritate etc.).

3. Daca ma-ntrebati pe mine, aceasta parghie (daca e singura) e cam putin pentru un presedinte… pentru ca se bazeaza pe controlul Primariei Bucurestiului. Deci daca Basescu (Videanu, whatever) pierde Primaria, atunci presedintele va ramane o poza intr-un geam la Cotroceni.

4. Ma intorc la faza cu gratuitatea, ca aici m-au suparat mai tare. Gratis inseamna ca firmele respective au fost recompensate cu contracte publice la un pret suficient de mare (a se citi mult peste pretul normal de piata) incat sa poata returna serviciul la nevoie. Nu va zic nici o noutate, stiu. Interesant ar fi fost ca vreo televiziune sa mentioneze si cine au fost firmele respective, dar n-a suflat nimeni nimic, desi era o curiozitate normala pentru orice reporter in mintile lui.

Asta te mai face sa te gandesti si la cate alte servicii gratuite de care noi nu stim au mai prestat firmele respective, tot pentru patrie, dar catre reprezentantii ei. Scuze, n-am putut evita gandul.

5. Am avut un deja vu… s-ar putea sa va sune straniu comparatia, dar scena de sambata in care lucratori dezinteresati faceau munca voluntara pentru patrie si presedinte mi-a adus in minte frumoasele zile de iunie 1990, cand minerii plantau panselute la Universitate. Nu ma refer la cinismul brutal al gestului din ‘90 (nici o legatura) ci la organizarea unui sistem paralel, a unei activitati para-statale pentru ceea ce este un job de administratie de stat, anume salubritatea sau intretinerea drumurilor. 

Imi propusesem sa fac un blog in primul rand de business, dar nu ma lasa astia deloc. Daca cititi aici si lucruri care va enerveaza, este evident numai vina lor.