Mai intai, felicitari pentru content-ul blogului, e una dintre exceptiile care salveaza specia asa greu incercata.

De cele mai multe ori, parcurg bloguri cu gura inchisa / degetele potolite, fara sa simt nevoia sa-mi fac awareness (ca tot l-ai pomenit) pe paginile oamenilor respectabili.

…Dar la subiectul delicat al presei de business / specialitate, nu pot sa-mi abtin comentariul, pentru ca sunt un om care a abandonat in parte genul pentru altele mai lucrative, dar mai ales mai generoase cu libertatea de a gandi si de a te exprima.

Saracia, simplitatea si lipsa de rafinament a scriiturii de business, prezenta in cele mai multe contexte, e in mare masura o consecinta a comportamentului industriei, din vremi matusalemice.

Cand furnizorul de publicitate suna publisherul si il santajeaza cu disparitia ad-urilor din revista, cand “bunastarea” publicatiei e direct proportionala cu grosimea stratului de fond de ten asezat pe obrazul public al “agentiilor / clientilor” si cand politica asta devine regula nescrisa in piata, fara suparare, dar nu te poti astepta la prea multi condeieri de top.

Ce individ care se respecta si care crede in discernamintul argumentelor sale, accepta sa faca temenele pentru ca asa e “tema pentru acasa”? …sau scrie la comanda? Sau scrie sub presiunea “bonusului” din plic, altul decat cel de la Caseria:-) redactiei unde opereaza?
…sau emite simpatii publice doar dupa ce e “rasfatat” cu “mici atentii” mai mari decat chenzina?

Lipsa de scriitura educata e o consecinta a presiunii “comunicatorilor”. De ce sa scriu articulat, spumos, cu umor muscator (pentru ca asta e tratamentul pe care il cer contextele) stiind ca ulterior ma urasc pe veci niste personaje simpatice in viata privata, cu care, cinstit vorbind, nu am nimic personal de impartit?

De ce eu, publisher, sa tin pe bani buni troublemakeri, cand imi risc astfel si confortul raporturilor sociale dar si resursele?

Publisherii romani, la rindul lor oameni de business, au procedat cum le-a dictat piata, nu constiinta. Iar piata a cerut pentru o lunga perioada ignoranti dragalasi si inocenti, care sa aiba esentiala abilitate de a ridica osanale. Asa cerere, asa oferta.

Cred ca va mai trece multa apa pe Dimbovita pina cand publisherii isi vor permite luxul sa faca presa dupa aspiratiile desenate de tine, dupa cum va trece multa vreme pina vor ajunge sa castige din ireprosabila tinuta a contentului.

Insa mie cel mai grav mi se pare altceva in presa de business: o anumita uniformizare. Totul devine atat de sters, incat nu iti vine sa mai citesti nimic, te uiti la titluri si la poze. Totul este fad, incolor, fara substanta. E mai mult un FORMAT decat un CONTINUT. Primeaza forma in fata fondului. Primeaza reteta. Iar reteta nu mai e de ajuns, e nevoie de altceva.

Noi mizam pe interactivitate. Nu stiu daca e bine sau e rau, dar macar miscam intr-o directie. Incremenirea in proiect mi se pare mai grava decat a merge intr-o directie gresita, in cazul asta.

Problema este ca in Romania exista o fractie absolut dezechilibrata intre TV si celelalte medii. In timp ce TV-ul geme de publicitate, pe toate aberatiile de posturi, sunt toate sold out ca sa isi fara GRP-ii, multe publicatii print sau electronice DE CALITATE (poate nu raportat la ce inseamna asta in lume, dar cel putin raportat la unele posturi TV pe care se pompeaza publicitate, in disperare de cauza) sunt subfinante.

In al doilea rand, agentiile de la noi nu apreciaza mediile de business si nu inteleg ca iti trebuie resurse mult mai mari pentru a investi intr-un mediu de business, si ca rate-card-ul trebuie sa fie mai mare, in consecinta. Nu poti sa scrii un articol despre Bursa, cu aceeasi bani cu care scrii despre Nicoleta Luciu. Stii ce spun agentiile? Doua lucruri: tiraj si CPT. Prefera sa investeasca in Libertatea &co si in general judeca cantitativ lucrurile, nu calitativ. Cum vrei 100.000 pe un Porsche? Pai ce, n-are tot 4 roti? Uite, Loganul costa de 20 de ori mai ieftin, la “cost pe roata”. Cam asa se pune problema.

PS: mai e o treaba in care TV-ul (si agentiile) nu joaca cinstit, in lupta/relatia cu mediile de business, care in general sunt print si/sau electronice. Chiar se face toata lumea ca nu vede ca, atunci cand schimbam posturile, pe toate e pauza publicitara, exact in acelasi moment? E chiar asa de greu de pus o statistica fata in fata si calculat o probabilitate statistica, pentru a vedea cat de “intamplatoare” este aceasta coinicidenta intinsa pe cateva luni, sa spunem? Uite o tema. Sa vedem cine e dispus sa o discute cu cartile pe fata.

Ca sa existe o presa de business si/sau advertising mai profesionista, trebuie sa existe si mentalitatea de a plati acea presa de business, iar asta inseamna in media a acorda publicitate la nivelul si pretul corect, asa cum se intampla in occident. In publicitate e o vorba: daca ii platesti cu alune, tot ce o sa obtii sunt niste maimute. Si in media e valabil acelasi lucru.

Altfel, in ceea ce ma priveste, sunt multe lucruri pe care, in limita constrangerilor, nu le-am prea vazut in curtea proprie. Cu rare exceptii,interviurile sunt live (si vom avea de saptamana asta deja interviuri video, la care nu mai poate obiecta nimeni, nici macar teoretic, ca sunt facute pe mail) intrebarile sunt facute in casa, nu de PR-i, colaborarile trec deja dincolo de granita si aduc executivi worldwide sa scrie in exclusivitate pentru Romania. Nu-mi amintesc sa fi cerut punte de vedere si sa nu le fi publicat – daca s-a intamplat vreodata, este exceptia, nicidecum regula.

Evident, se poate mult mai bine, mult mai profesional, mult mai informat. Dar ma intreb ce publicitate sau branding ati face, daca ati fi platiti de 10 ori mai prost si ati avea de 10 ori mai putini oameni decat aveti si salarii de 10 ori mai mici cu care sa platiti acesti oameni. Fiindca media de business/advertising este extrem de subfinantata.