Iosub, Asociatii si Fiii

Au dreptate – just another WordPress.com weblog

Archive for Aprilie 2007

O poveste trista si nici o concluzie

Posted by Cristofor Iosub pe 28, Aprilie, 07

Vestea teribila a sfarsitului atat de trist a Ralucai Stroescu a fost si inca este prezenta in toate discutiile din jurul nostru. Multi dintre noi isi regasesc in aceasta poveste o parte din povestea proprie. Si multi simt ca acest sfarsit este cu atat mai tragic cu cat le descopera lipsa unui scop real in felul in care isi duc viata.

Mi-am petrecut la randul meu cativa ani buni de zile traind la fel ca ea. Mi-am petrecut de exemplu 4 din acesti ani intr-o companie (D’Arcy) celebra pentru excesele sale in materie de overtime, pana cand n-am mai vrut si n-am mai putut. Din fericire acolo nimeni nu s-a prapadit, dar credeti-ma ca multi au plecat de la D’Arcy cu sanatatea pe butuci. Publicitatea, companiile de consultanta (in special financiara), companiile de cercetare de piata, si diverse multinationale sunt in prezent sweat-shop-uri in care oamenii platesc cariera cu propria sanatate. Spre deosebire insa de copiii din China care ne produc adidasii, oamenii din aceste sweat-shopuri fac asta de bunavoie.

Citind comentariile din jurul nostru pe acest subiect, am vazut doua opinii: una tinde sa faca responsabila compania, alta sa sugereze ca a fost o decizie personala si ca atare persoana este responsabila. Este destul de evident ca exista adevar in fiecare dintre aceste opinii.

Bineinteles, si cei care am trecut prin asta stim, o cariera cere anumite sacrificii cel putin in prima ei parte. Intr-un mediu competitiv, nu este suficient doar sa muncesti mai bine, ci ca sa poti sa-ti demonstrezi potentialul trebuie sa muncesti mai mult. Este atat de delicat totusi sa iti dai seama cand ar trebui sa pui frana, mai ales ca pana la o anumita varsta (cam in jur de 30 de ani) tinzi sa te consideri indestructibil. Totusi, din cand in cand primesti semnale serioase ca ar trebui sa te opresti: o criza de ficat, o boala de piele careia nimeni nu-i da de capat, sau persoane apropiate care dispar din jurul tau. Alegi sa le ignori unul dupa altul, si ajungi atat de departe incat traiesti ca intr-un tunel: simti ca iti este rau, dar prins in malaxorul muncii cotidiene, nu mai vezi nici o iesire, si nu-ti mai dai nici o sansa. Emailul Ralucai (aici) m-a intors pe dos pentru ca este o marturie sfasietoare a intunericului acestui tunel. Te intrebi cum e posibil ca intr-o economie in care criza de oameni este deja acuta, in care job-hoppingul este la indemana oricui, un om bun si muncitor sa nu vada nici o iesire si nici o alternativa.

Exista un raspuns: mediul in care ea a muncit a construit acest tunel, aceasta capcana din care in mailul ei dramatic nu mai vedea iesirea. Era cu singuranta un mediu de munca toxic, si responsabilitatea managerilor nu poate fi negata (nu ii invidiez deloc, ca oameni si ca mangeri, in aceste zile). Nu cunosc realitatea firmei respective, si deci nu stiu ce exact a creat acest mediu toxic. Dar stiu ca exista un numar de lucruri care intr-o firma creaza munca in exces si un mediu toxic: plati substantiale pentru overtime, presiune prin promovarea in principal a celor care muncesc in exces, sau pur si simplu manipularea emotionala de catre manager (de genul „credeam ca tii cu adevarat la echipa ta… daca nu va atingeti obiectivele esti constienta ca va trebui sa pui pe liber 2 oameni, si stii ca x are un copil de crescut”). Le-am vazut la lucru pe toate acestea si multe altele in plus… de exemplu imi amintesc cum unul dintre patronii D’Arcy mi-a sugerat cu tarie sa schimb data botezului primului meu copil (era intotdeauna bad timing) pentru ca in duminica (!) cu pricina fixasera nu stiu ce meeting.

Dincolo de consideratii de genul a fost / n-a fost accident de munca, respectiv organizatia este / nu este formal responsabila, este o oribila lipsa de umanitate in felul in care sunt conduse multe companii. Pur si simplu, in atatea firme, celor din pozitii superioare nu le pasa de oameni, si acestia sunt doar instrumente pentru un scop. Numele departamentului Human Resources utilizeaza pe nedrept particula Human in unele cazuri… cam cat de uman poti fi incat sa nu vezi cum oamenii isi pierd treptat sanatatea, si cat de orb sa fii incat sa nu-ti dai seama de ce se petrece cu oamenii in companie, daca ajung sa scrie astfel de mail-uri disperate ca al Ralucai?

Ce a ucis-o pe Raluca? Combinatia letala de stil de viata autodistructiv si mediu de munca toxic. Din pacate lipsa de umanitate a companiilor poate fi egalata doar de lipsa de umanitate la care ajung cei care isi petrec timpul exlusiv muncind. Stiu marketeri care muncesc 12-14 ore pe zi, si am dubii serioase ca mai pot intelege cu adevarat vreun consumator, vreun om in general, sau pe ei insisi. Ca sa ma fac util pe cat pot, le voi da cateva sugestii.

In primul rand, invatati sa trageti o linie timpului. Vad in fiecare zi in jurul meu oameni (colegi, clienti) pentru care timpul este ca o ciunga si se poate intinde oricat. Daca nu-ti pui o limita de timp in fiecare zi, asta te face sa nu mai prioritizezi, sa nu mai fii eficient si este foarte usor sa te trezesti singur la birou pe la 11 noaptea. Cand vei mai gasi foarte usor inca ceva de facut.

In al doilea rand, ramaneti constienti de optiunile pe care le aveti, si una dintre ele este intotdeauna (oricat de ne-natural pare pentru un workaholic) sa iei un job mai putin bine platit, dar care iti lasa timp pentru tine. Apropos, anul trecut unul din 4 australieni a facut acest lucru.

Nu in ultimul rand, ganditi-va serios si continuu la cum puteti deveni propriul stapan. Cautati o idee de business si sigur veti gasi una. Nu toata lumea este constienta de asta, dar fiecare avem potentialul propriu de antreprenor. Si daca gasiti o idee, ar fi bine sa fie una care sa nu va ceara tot 16 ore de munca pe zi.

Si sa nu uit: tot ceea ce facem reprezinta o alegere. Pentru companie a fost o alegere (nu o intamplare) sa nu angajeze un om in plus ci sa plateasca ceva mai mult celui existent, iar pentru persoana a fost de asemenea o alegere (desi judecata ii era tulburata de acel vertigo zilnic in care traia) sa isi petreaca viata la birou si nu in afara lui.

Anunțuri

Posted in Lume si viata, Toate gramada | 2 Comments »

O prezentare despre branding, aici pe blog

Posted by Cristofor Iosub pe 25, Aprilie, 07

Traiasca WordPress si Slideshare! De acum noi bloggerii care folosim WordPress putem sa includem (embed – nu mi-e clar care-i termenul romanesc corespunzator) prezentari de pe slideshare in post-urile noastre. Aflati cum, chiar aici. Ceea ce si fac, incepand de acum (nu stiu de cand exista acest feature, eu acum am aflat 🙂  Ce este slideshare? Acel site unde se „share-uiesc” prezentari powerpoint, si unde btw acum se intampla World’s Best Presentation Contest, jurizat printre altii de Guy Kawasaki. Absolut briliant.

Incep sa experimentez prin a va arata o prezentare numita „The Brand Gap” care este un ghid subtil si practic in constructia unui brand. Ca orice prezentare buna, se simte ca vine din experienta unei presoane vii si nu dintr-un manual. Are continut, are logica – si are look. Si cateva mici semi-revelatii.

Posted in Marketing, Toate gramada | 2 Comments »

Branding: pesti, morcovi si brand stories

Posted by Cristofor Iosub pe 24, Aprilie, 07

lindstrom02_vid.jpgMartin Lindstrom este autorul cartilor Brand Sense (o revelatie a puterii brandingului senzorial care a facut valuri acum vreo doi-trei ani) si Brand Child, este consultant de branding si printre altele tine o rubrica speciala in Advertising Age online numita Martin Lindstrom Video Reports. Pentru aceasta sectiune a lui AdAge, autorul bate lumea in lung si in lat (probabil dupa cum il poarta proiectele sale de consultanta si speechurile publice) si aduce povesti interesante despre cum sunt create branduri in toata lumea.

Favoritele mele sunt doua articole, unul despre cum niste vanzatori de peste din Japonia reusesc sa scoata un pret cu 50% mai mare pentru aceiasi pesti (pe care-i vinde toata lumea) creand un brand story, si al doilea foarte recent despre cum morcovii au ajuns sa fie portocalii dintr-un exercitiu de branding „de tara” al regelui Olandei. Apropo, esuat de altfel.

Cred cu tarie in faptul ca un brand reuseste sa creeze diferentiere si relevanta (ori asta inseamna puterea unui brand) printr-o poveste interesanta. Daca vrei ca brandul tau sa traiasca, creaza un brand story care sa inspire si sa hraneasca conversatia consumatorilor. De la Martin Lindstrom aflati cateva dintre cele mai interesante povesti de brand. Enjoy!

Posted in Marketing, Toate gramada | Leave a Comment »

Salam Pax – Cum sa ramai in viata in Bagdad

Posted by Cristofor Iosub pe 22, Aprilie, 07

Vi se pare ca avem probleme mari aici in Bucuresti, nu-i asa? Presedinte suspendat, trafic insuportabil, marlanie la tot pasul, un oras chinuit intre mahalale si termopane? Probleme mari inseamna sa iti imbratisezi familia de adio de fiecare data cand iesi din casa: cam asta fac oamenii in Bagdad intr-o zi obisnuita.

Via Zvoner am dat de un video-blog exceptional, al unui blogger din Bagdad numit Salam Pax. Filmul sau se numeste Cum sa ramai in viata in Bagdad, si este mind-blowing.

Sunt 4 parti, luati-va ceva mai mult de jumatate de ora ca sa le vedeti pe toate. Merita fiecare minut. Sa-l lasam pe Basescu deoparte pentru moment.

Posted in Bloguri, Lume si viata, Toate gramada | Leave a Comment »

Tot cu politica – ce am mai aflat azi 21 aprilie

Posted by Cristofor Iosub pe 21, Aprilie, 07

Cum businessul, marketingul, advertisingul sunt (scuzati expresia) mici copii pe langa ce ni se intampla zilele acestea, continui pe tema arzatoare a suspendarii.

Ce am aflat azi:

1. Una din cele mai tacute persoane pe tema suspendarii este Tariceanu. Probabil are o jena sa se admita pe fata parte din complot, simtind ca toata tarasenia se poate intoarce impotriva lui big time. Pe genul „tace si face”, ieri planuia cu noului Ministru al Muncii sa introduca o reducere a CAS-ului. Masura populista sau nu, deja nu mai conteaza.

2. Basescu a convocat un meeting in Piata Constitutiei, la care – citez de pe Realitatea.net – „vor participa 10,000 de persoane”. Maica, ce precizie, sa stii asta cu o zi in avans!

3 . Si cea mai savuroasa (citez tot de pe Realitatea.net)
„Primăria Municipiului Bucureşti a aprobat vineri organizarea unui miting în Piaţa Constituţiei pentru ziua de mâine între orele 17.00 şi 22.00.
Fundaţia pentru Înfrumuseţarea Capitalei şi Asociaţia pentru Siguranţa Cetăţenilor au solicitat organizarea acestui miting, în scopul susţinerii lui Traian Băsescu. Sunt aşteptate mâine aproximativ 10.000 de persoane în Piaţa Constituţiei, se arată într-un comunicat al Primăriei Capitalei”.

M-au impresionat asociatiile care organizeaza si care au cerut autorizatia – e reconfortant sa stii ca se combina scopurile nobile ale infrumusetarii orasului respectiv sigurantei cetateanului. E interesant cum functioneaza – Basescu sau PD-ul (nu stiu de ce) se fereste sa fie organizator, si atunci apeleaza la un prieten: du-te tu si zi ca vrei sa faci meeeting, sa para asa, spontan. Haideti, domnu’ Basescu, ca noi veneam oricum, nu era cazul sa va ascundeti… Bine ca n-au apelat la fundatia Patru Labute pentru organizare. N-am gasit nimic pe net (la o cautare rapida e drept) despre Fundatia pt Infrumusetarea Orasului, in schimb despre Asociatia pentru Siguranta Cetateanului am aflat ca de curand milita pentru eliminarea restrictiei de interdictie de vanzare pe 10 ani a imobilelor achizitionate cu legea 112, pe motiv ca sunt vechi si au risc seismic. Nu sunt sigur daca e aceeasi persoana, dar presedintele asociatiei, Stefan Farcas, aparea intr-un alt articol ca ex-consilier al Primarului Viorel Lis (daca va mai amintiti de dansul…). Ne gandeam si noi ca e la mijloc vreun un amic vechi, zic doar ca nu era nevoie de el.

Cam atat, nu vreau sa ma transform in reporter de investigatie. Bucurati-va de weekend!

Posted in Lume si viata, Toate gramada | 5 Comments »

19 Aprilie – ce am mai aflat si invatat ieri

Posted by Cristofor Iosub pe 20, Aprilie, 07

basescu.jpg vacaroiu.jpg

In timp ce unii ne dadeam pe bloguri postand pe teme subtiri, ramaneam fara presedinte. Cum au spus analistii politici (care ieri si-au trait ziua de glorie si pentru care alte momente de glorie vor veni in zilele ce urmeaza) traim timpuri interesante din care vom invata mai multe decat in ultimii 17 ani la un loc.

Iata ce am invatat sau aflat eu de exemplu, pe scurt:

1. Nu mai avem presedinte, dar nu incepand de maine ci de luni.

2. Cand decizia parlamentului a ajuns la Curtea Constitutionala pentru inregistrare si validare, Curtea se inchisese (L-V 9:00-17:00). Pun pariu ca au sters-o mai devreme, sa nu-i prinda revolutia cu stampila la birou. Apropo, azi or avea deschis sau ?

3. Motivul pentru care nu mai avem presedinte este ca suntem condusi de o trupa de orangutani parosi cu exces de testosteron, incapabili sa coopereze si sa construiasca. Ca sa construiesti e nevoie de inteligenta, pe cand maimutoii stiu doar sa dea cu parul ca sa-si sparga capetele intre ei, fara teama de consecinte.

4. Ce s-a intamplat e suparator si jenant, dar perfect legal. Parlamentul e ales de popor si decide ca Basescu a incalcat constitutia, iar Curtea Constitutionala analizeaza si concluzioneaza ca Basescu n-a incalcat constitutia. Dreptatea e relativa, puterea e efectiva – si in plus pare legitima, ca doar noi i-am ales.

5. Speechul pro-Basescu devine speech anti-parlament. Cat se poate de naspa, cum aceasta inseamna pe de o parte diviziune in societate pe de alta parte combustibil pentru porniri anti-democratice (toate dictaturile moderne au inceput prin contestarea legitimitatii si eficientei institutiei parlamentului).

6. Exista un numar de oameni pe care nu-i vom intelege niciodata. De exemplu cei 3% care in sondajul Basescu vs Parlament de ieri din Cotidianul au bifat casuta „nu e treaba mea”.

7. In toata conversatia despre cum internetul bate televiziunea, ne-am prins ce-i trebuie televiziunii ca sa supravietuiasca: revolutii si alte asemenea momente istorice. Chiar daca toate site-urile de stiri si blogurile de jurnalisti si-au triplat traficul (vezi aici o analiza tot din Cotidianul), ne-am gasit cei mai multi dintre noi in fata televizorului. Nevoia de a ne „sincroniza ceasurile” si a participa la discutia publica este in continuare servita mai bine de vizionarea live a unei discutii intre oameni – sau de participarea in strada la o astfel de conversatie deschisa. Forumula ideala in astfel de momente: un site de stiri cu stream TV live (de exemplu realitatea.net)

8. Ca societate suntem (sper) mai normali la cap si mai intelepti decat acum 15 ani si decat clasa politica. Reactia publica a fost moderata si relativ cerebrala – dar lucrurile sunt inca in plina desfasurare si nu stie nimeni cum vom reactiona.

9 . Businessul este un animal timid si sperios. Cum bate un pic vantul rece, intra in barlog si nu mai scoate afara decat varful nasului. Oricat ne spune Tariceanu ca nu-s probleme, noi stim (ca doar nu suntem tampiti cum crede el) ca probabil cresterea economica de care tocmai ne bucuram e pe cale sa dea cu dintii de asfalt. Vorba lui Basescu „cu consecinte incalculabile”. Incalculabile poate pentru el ca politician, mai calculabile daca esti intr-un business.

10. Un mic concurs de foto-jurnalism pare sa se desfasoare. Pozele de mai sus le-am luat de pe Ziua respectiv Cotidianul. E genul de situatie cand poza bate photoshopul.

11. Vorba unui amic, lumea se teme ca suntem prima tara care va fi exclusa din UE. Nu pentru instabilitate politica (Italia n-a avut de exemplu vreo mare stabilitate guvernamentala) ci pentru ca avem niste promisiuni neonorate privind reforma in justitie plus alte cateva bagatele. Si cum cimpanzeii sunt ocupati sa-si crape capetele, de reforme se ocupa cel mult femeile de serviciu si portarii.

12. Iti trebuie (mai) multa minte la cap ca sa fii presedinte. Si ai face bine sa stii sa taci din cand in cand, un exercitiu la care Basescu ar trebui incurajat. Nu poti sa dai pe goarna tot ce-ti trece prin cap.

13. Nu-ti trebuie multa minte ca sa fii parlamentar, oricum nu esti responsabil direct pentru ce prostii votezi.

Revin, si sa ne uram sa trecem cu bine si cu capul pe umeri prin aceste „vremuri interesante”.

Posted in Lume si viata, Toate gramada | 7 Comments »

RoDirect Ziua 1

Posted by Cristofor Iosub pe 19, Aprilie, 07

Comentarii la cald via Alexandrescu, tocmai intors de la conferinta cu laptopul incins.

Parc-ar fi live! (el ar fi vrut saracu’ dar nu i-a mers ca n-a avut wireless in sala).

Posted in Marketing, Toate gramada | Leave a Comment »

Cateva motive sa urasti un call center – si un mic film

Posted by Cristofor Iosub pe 19, Aprilie, 07

callcentre1.jpgNu sunt un prieten al call-centerului, pentru ca este o metoda prin care foarte multe companii in prezent se prefac ca servesc clientii in timp ce singura intentie reala este sa le mai vanda ceva. Nu imi place sa vorbesc cu un call center pentru ca poate fi atat de usor inlocuit de un robot – „apasati tasta 2 pentru factura” etc. – ceea ce imi spune ca nu voi avea niciodata o conversatie reala. Urasc call centerele pentru ca imi sugereaza ca vorbesc cu un reprezentant expert (si mai rau cand e numit consultant) al companiei, cand de fapt e vorba de niste pustani care abia scot un ban pentru chirie. Detest ipocrizia de a pretinde ca un call center este o expresie a transparentei cand adevaratul rol din spatele lui este de a adaposti compania in spatele unui zid de conversatie falsa („noi vrem sa vorbim cu tine, vezi?”). Nu-mi provoaca decat dispret faptul ca de fiecare data cand lasi un mesaj la un call center si ti se promite ca vei fi sunat inapoi, aceasta nu se intampla.

Apropo, imi amintesc de ideea unui tip de la o agentie din Londra, care sugera sa utilizam call-centerul ca unul dintre punctele principale de contact ale brandului cu consumatorii. Ca si cum consumatorii se astepta sa vorbeasca pe bune cu cineva de la vreun call center. La vremea respectiva discutam serios despre asta, acum mi se pare de rasul curcilor.

Orice companie care se gandeste serios la call center ca instrument de CRM trebuie sa considere urmatoarele: daca acest punct de contact este cu adevarat important pentru brandul meu, atunci este optiunea reala sa externalizez sau sa tin call centerul „in casa”. Si daca e atat de important incat sa-l tin in casa, este o idee buna sa angajez o gasca de copii sau investesc cu adevarat in brand utilizand consultanti reali? Si este cu adevarat o idee buna sa am un operator „bun la toate” sau ar trebui sa separ responsabilitatile (si sa am oameni diferiti) care sa gestioneze reclamatii vs. vanzare de noi produse – fiind oricum extrem de nerealist sa speri sa convertesti o persoana din client suparat in cumparator caruia sa-i „cross-sell” – daca nu folosesti un approach structurat si oameni cu competente diferite. Aceasta este de fapt o lunga discutie despre cat de important este ca CRM sa fie in focusul businessului, nu la periferia lui, si aceasta inseamna in miezul bugetului de marketing vs linia de buget „others”.

Si am urmatoarea idee: imi voi cumpara un reportofon (sau fac rost de un soft cu care sa inregistrez pe laptop conversatia prin skype sau yahoo) si fac un top al celor mai stupide si useless conversatii cu diverse call-centers. Si le veti gasi din cand in cand aici pe blog. Imi va face placere atunci cand voi vorbi cu un call center sa le servesc fraza „in scopul imbunatatirii serviciilor voastre, acest apel ar putea fi inregistrat”. Watch out!

Ca sa nu va dau doar frustrarile mele, va ofer un film care se cheama… call center movie. Merita vazut!

Posted in Marketing, Toate gramada | 2 Comments »

De ce sa hranim capra vecinului

Posted by Cristofor Iosub pe 18, Aprilie, 07

Cu totii ne lamentam despre relele acestei natiuni, dintre care cea mai frecvent deplansa este pornirea de a ucide capra vecinului daca a ta are vreo problema.

Ma gadesc adesea la acest subiect, si mai ales la ceea ce sta in spatele acestei atitudini, pentru ca lucrez intr-o industrie (a generarii de idei) care are o singura cale de a creste: colaborarea, adica actiunea contra-instinctiva de a hrani si capra vecinului.

Personal cred ca ceea ce exprima vechea vorba cu capra vecinului este o competitivitate exagerata in orice facem in tara asta. Istoric, cred ca aceasta ne vine dintr-o indelungata traire intr-o economie a lipsurilor si a fricii, ceea ce nu se refera doar la latura economica a vietii. Intr-o astfel de economie a fricii si lipsei, un numar mare de indivizi concureaza pentru resurse putine si cauta securitate intr-un mediu ostil pe care nu are puterea de a-l influenta. Este un sistem prin care un numar mic de indivizi isi construiesc o relativa prosperitate si siguranta pe acapararea unor resurse de la ceilalti si prin tinerea altora in conditia de cetateni de rangul 2. Intr-o situatie de acest tip (foarte precara dealtfel), fiecare membru al societatii este setat de mic sa „iasa in fata” in orice fel posibil, pentru ca asta este conditia pentru a „iesi din foame” si a „ucide capra vecinului” este o simpla expresie a luptei pentru dominatie, in care este esential sa il impiedici pe celalalt sa ocupe o pozitie superioara.

O societate sau o afacere cu adevarat prospere pe termen lung se bazeaza pe exact opusul acestei atitudini: colaborarea. Sa nu ne pacalim crezand ca am depasit aceasta limitare a natiunii noastre: sistemul nostru de invatamant si educatia din familie (in vasta majoritate a caselor) formeaza in continuare indivizi care nu stiu decat sa concureze („tu sa iei premiu mama draga, nu te intereseaza ce face altul”) si nu au habar sa colaboreze. Intreg sistemul de recompensare a performantei scolare stimuleaza doar competitia chioara, iar cooperarea nu face parte din vocabular. In businessul sau politica noastra, idei bune sunt omorate in fiecare zi din impulsul instinctiv pentru marcarea dominatiei teritoriului. In timp ce dezvoltarea de idei si proiecte open-source este larg imbratisata de economiile puternice ca solutia reala pentru inovatie, in societatea noastra un proiect open-source moare din fasa (apropo, cati romani credeti ca contribuie semnificativ la proiecte open source?). Acesta pentru ca ne scapa ceva, iar acel ceva nu face parte din ADN-ul nostru ca sa vina de la sine.

Desi pare o fatalitate, nu tine decat de cateva lucruri simple – dar pentru noi contra-intuitive – sa spargi acest cerc vicios. Primul dintre aceste lucruri este ca in ceea ce facem sa nu ne propunem sa ni se recunoasca intr-un mod special meritele. Nu ma pot opri sa citez celebra fraza a lui Harry Truman „idei minunate pot aparea atat vreme cat nu-ti pasa cine ia laudele”. Aparent deloc simplu (pentru cineva crescut in economia lipsei si fricii) de fapt foarte usor experimentabil. De fiecare data cand am lucrat in proiect cu persoane care nu erau preocupate de recunoasterea meritelor personale si marcarea teritoriului, proiectul a mers mai bine si a dat rezultate mai bune. Ceea ce, aparent surprinzator, a dus la recunoasterea meritelor fiecaruia dintre cei implicati, pentru ca rezultatul este singurul lucru care construieste reputatii. Si probabil acesta este cel mai contra-intuitiv aspect, care scapa majoritatii: anume ca a renunta la ego genereaza idei si rezultate, iar acestea alimenteaza de fapt recunoasterea si recompensa atat de grup cat si individuala. Pare straniu, dar sa renunti la ego este primul pas in a castiga recompensa.

Vad in fiecare zi in jurul meu cum ego-urile ucid colaborarea, ideile si rezultatele. Clientii vor cu tot dinadinsul sa aiba dreptate in fata agentiei, agentia in fata clientilor, creativii in fata accountilor si viceversa, directorul de marketing in fata brand managerului etc. Ar prinde bine un exercitiu personal de calmare a ego-ului – si de hranire a caprei vecinului.

Posted in Toate gramada | 2 Comments »

Multumiri

Posted by Cristofor Iosub pe 16, Aprilie, 07

Catre Andressa, stie ea de ce. O nominalizare care m-a onorat, imi pare doar rau ca am aflat de ea cu intarziere (trebuie sa fiu mai atent la managementul linkurilor!).

Posted in Toate gramada | 3 Comments »