Iosub, Asociatii si Fiii

Au dreptate – just another WordPress.com weblog

De ce sa hranim capra vecinului

Posted by Cristofor Iosub pe 18, Aprilie, 07

Cu totii ne lamentam despre relele acestei natiuni, dintre care cea mai frecvent deplansa este pornirea de a ucide capra vecinului daca a ta are vreo problema.

Ma gadesc adesea la acest subiect, si mai ales la ceea ce sta in spatele acestei atitudini, pentru ca lucrez intr-o industrie (a generarii de idei) care are o singura cale de a creste: colaborarea, adica actiunea contra-instinctiva de a hrani si capra vecinului.

Personal cred ca ceea ce exprima vechea vorba cu capra vecinului este o competitivitate exagerata in orice facem in tara asta. Istoric, cred ca aceasta ne vine dintr-o indelungata traire intr-o economie a lipsurilor si a fricii, ceea ce nu se refera doar la latura economica a vietii. Intr-o astfel de economie a fricii si lipsei, un numar mare de indivizi concureaza pentru resurse putine si cauta securitate intr-un mediu ostil pe care nu are puterea de a-l influenta. Este un sistem prin care un numar mic de indivizi isi construiesc o relativa prosperitate si siguranta pe acapararea unor resurse de la ceilalti si prin tinerea altora in conditia de cetateni de rangul 2. Intr-o situatie de acest tip (foarte precara dealtfel), fiecare membru al societatii este setat de mic sa „iasa in fata” in orice fel posibil, pentru ca asta este conditia pentru a „iesi din foame” si a „ucide capra vecinului” este o simpla expresie a luptei pentru dominatie, in care este esential sa il impiedici pe celalalt sa ocupe o pozitie superioara.

O societate sau o afacere cu adevarat prospere pe termen lung se bazeaza pe exact opusul acestei atitudini: colaborarea. Sa nu ne pacalim crezand ca am depasit aceasta limitare a natiunii noastre: sistemul nostru de invatamant si educatia din familie (in vasta majoritate a caselor) formeaza in continuare indivizi care nu stiu decat sa concureze („tu sa iei premiu mama draga, nu te intereseaza ce face altul”) si nu au habar sa colaboreze. Intreg sistemul de recompensare a performantei scolare stimuleaza doar competitia chioara, iar cooperarea nu face parte din vocabular. In businessul sau politica noastra, idei bune sunt omorate in fiecare zi din impulsul instinctiv pentru marcarea dominatiei teritoriului. In timp ce dezvoltarea de idei si proiecte open-source este larg imbratisata de economiile puternice ca solutia reala pentru inovatie, in societatea noastra un proiect open-source moare din fasa (apropo, cati romani credeti ca contribuie semnificativ la proiecte open source?). Acesta pentru ca ne scapa ceva, iar acel ceva nu face parte din ADN-ul nostru ca sa vina de la sine.

Desi pare o fatalitate, nu tine decat de cateva lucruri simple – dar pentru noi contra-intuitive – sa spargi acest cerc vicios. Primul dintre aceste lucruri este ca in ceea ce facem sa nu ne propunem sa ni se recunoasca intr-un mod special meritele. Nu ma pot opri sa citez celebra fraza a lui Harry Truman „idei minunate pot aparea atat vreme cat nu-ti pasa cine ia laudele”. Aparent deloc simplu (pentru cineva crescut in economia lipsei si fricii) de fapt foarte usor experimentabil. De fiecare data cand am lucrat in proiect cu persoane care nu erau preocupate de recunoasterea meritelor personale si marcarea teritoriului, proiectul a mers mai bine si a dat rezultate mai bune. Ceea ce, aparent surprinzator, a dus la recunoasterea meritelor fiecaruia dintre cei implicati, pentru ca rezultatul este singurul lucru care construieste reputatii. Si probabil acesta este cel mai contra-intuitiv aspect, care scapa majoritatii: anume ca a renunta la ego genereaza idei si rezultate, iar acestea alimenteaza de fapt recunoasterea si recompensa atat de grup cat si individuala. Pare straniu, dar sa renunti la ego este primul pas in a castiga recompensa.

Vad in fiecare zi in jurul meu cum ego-urile ucid colaborarea, ideile si rezultatele. Clientii vor cu tot dinadinsul sa aiba dreptate in fata agentiei, agentia in fata clientilor, creativii in fata accountilor si viceversa, directorul de marketing in fata brand managerului etc. Ar prinde bine un exercitiu personal de calmare a ego-ului – si de hranire a caprei vecinului.

Anunțuri

2 răspunsuri to “De ce sa hranim capra vecinului”

  1. Stefan D said

    Mie mi-e teama sincer ca asta cu capra nu vine dintr-o supra-competitivitate romaneasca ci cumva dimpotriva. Invidio-petitivitatea asta face ca daca mie mi-e lene sa ma dau jos si sa fac aia sau ailalta, ia sa n-o faci nici tu, uite-asa. Competitivitatea si cooperarea mi se par de aceeasi parte a demarcatiei bine-rau, si opusa… „caprativitatii”, na, uite ce de cuvinte mai stiu.

  2. Cristofor Iosub said

    Invidio-petivitate, capra-tivitate, intr-adevar e nevoie de cuvinte noi ca sa exprimam aceasta inefabila stare de spirit romaneasca… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: