Iosub, Asociatii si Fiii

Au dreptate – just another WordPress.com weblog

Pe val in Romania: Client Generated Content

Posted by Cristofor Iosub pe 13, August, 07

Ma intrebam de ce presa romaneasca de business (culminand cu cea despre advertising) este in buna parte plicticoasa, sau ne-informativa pentru cineva din interiorul industriei si cred ca am o explicatie (cel putin pentru mine).

Sa spunem ca maine ati vrea sa lansati o revista de business. Evident, cand vrei sa faci asta ai doua probleme: una este sa umpli paginile cu ceva de citit, a doua este sa obtii venituri (fie din vanzare fie din publicitate). Desi pare suprinzator, sa obtii venituri (si profit) este ceva mai usor decat sa creezi continut, de aceea te concentrezi pe venituri. Daca vrei sa ai venituri trebuie doar ca revista sa arate bine si sa poti demonstra agentiilor de media sau clientilor ca ai circulatie. Asa ca incepi prin a face un layout rezonabil. Cum cineva trebuie sa scrie articolele, angajezi cativa (putini) oameni. Cum nu vrei sa cheltui mult, iei oameni tineri, care au ceva talent si motivatie pentru scris si ii platesti jumatate pe cartea de munca iar restul stiti voi cum. Dar pentru ca oamenii sunt foarte tineri, implicit nu prea au habar de business si opereaza cu un vocabular limitat dar de efect cum ar fi de exemplu ATL / BTL si awareness.

Cum creezi continutul atunci? Simplu, il iei de la altii. De pilda, faci un articol pe tema „marketing online” si lansezi intrebari generice, la care oamenii sa raspunda larg, cu mult text („care credeti ca sunt tendintele in marketingul online azi”sau „de ce credeti ca marketingul online in Romania nu este la nivelul tarilor din Occident”). Trimiti intrebarile unui numar de oameni de care lumea a auzit in domeniul respectiv, primesti raspunsurile, mai bagi cateva texte de legatura de la tine si le colezi incat sa obtii un articol de doua pagini.

O strategie alternativa este sa reproduci comunicatele de presa, avand grija sa mai schimbi titlul incat sa atraga atentia cat de cat, plus mai dai un telefon sa afli o informatie in plus care sa fie ma-ntelegi un unghi exclusiv al tau in povestea respectiva (de regula cam paralel cu miezul povestii, asa cum l-ar vedea un om de business). Un interviu din cand in cand, cu aceeasi reteta ca si articolul (intrebari foarte generice, care dau nastere la raspunsuri lungi), si gata, ai revista.

Una peste alta, aceasta numesc eu „client generated content”: presa facuta nu de jurnalisti, ci de departamentele de PR ale companiilor. Interviuri, articole, comunicate de presa cu o contributie minima a unui jurnalist, si care contin in proportie de 80-90% textele companiilor, regurgitate ca continut de presa. Un motiv destul de bun ca presa de business sa devina neinteresanta, cum acest fel de texte sunt de regula prudente, politically corect si atat de generice incat o pagina poate contine de fapt o singura propozitie utila. Cred ca presa de business azi in Romania este visul oricarui om de PR dintr-o corporatie: ia de-a gata cam tot ce-i servesti, nu are experienta de business asa ca nu pune intrebari incomode si nu poate sa-ti chestioneze textele cu adevarat, plus din lipsa de continut iti reproduce spusele intocmai, pe o pagina intreaga. Si tocmai de aceasta presa de business din Romania devine din ce in ce mai putin utila. Ah, am uitat: raman interesante traducerile articolelor din presa straina 🙂

Anunțuri

25 răspunsuri to “Pe val in Romania: Client Generated Content”

  1. Kit said

    Am auzit de o companie din bransa care dupa ani de raspunsuri date pe larg la multele intrebari ale jurnalistilor, raspunsuri care mai apoi apareau in buna parte fara ghilimele (dar inglobate in „speculatiile” editorialistice ale experimentatilor jurnalisti) si-a instituit o politica de firma de a raspunde la orice numar de intrebari prin unul-doua statement-uri generale, considerand ca nu mai are puterea sa investeasca timp, knowledge si talent in carierele/afacerile altora.

    Cat despre textele si pozele furate cu nerusinare de jurnalisti (nementionarea sursei in cazul asta inseamna a fura) de pe site-urile de corporatie, aici am exemple din belsug… dar, cum se spune, „never pick a fight with someone who buys ink by the barrel”.

  2. Cristofor Iosub said

    Cred ca stiu la cine te referi, mi se pare o decizie corecta din partea lor, din fericire pentru ei nu au nevoie de comunicate de presa pentru a-si construi reputatia.

    Iar ultima remarca e nu numai corecta ci si bine zisa… ca sa nu intind discutia mai mult. Gandul meu nu era sa acuz presa de plagiat (nu m-a izbit asta) ci sa sugerez ca oamenii citesc o publicatie tocmai pentru a gasi alte informatii decat cele de pe site-urile oficiale ale companiilor.

  3. Uite d-asta blogurile ‘creshte’ (trafic + credibilitate) si presa scade. De abia astept momentul cand o sa citesc peste tot in presa ‘acest articol, preluat si de blogul X’ 🙂

  4. Oh-oh! Zi si de aia cu nepublicatul tuturor materialelor cerute de la oameni (si in care se investeste ceva timp). Motive uzuale: a intervenit ceva in structura revistei si nu mai e loc, nu mai am timp, am uitat, etc 🙂

  5. Ina said

    Hello!

    Cea cu nepublicatul tuturor materialelor este foarte uzuala si practicata la scara larga indiferent de publicatii (nu stiu daca baietii de la Catavencu practica – trebuie sa il intrebam pe Istodor:P)

    Oricum cred ca dupa ce vor citi observatiile de pe acest blog o sa isi revina toti miraculos si o sa avem presa business de cea mai buna calitate.

    (apoi ne trezim..:))

    Nuami bine!

    Ina

  6. zvoner said

    Mai fun este cand tragi de un ziarist sa iti furnizeze o lista de intrebari, pentru ca ii obtii un interviu in exclusivitate cu un mare President, VP, CEO, draci laci de la o mare companie din afara. Si vorbesc aici de presa specializata, da, de business.
    Iar ziaristul se codeste si se codeste pana cand tot omul de PR ii trimite lista de intrebari respectivului mahar, iar apoi intreg ansamblul este varsat frumos catre jurnalist.
    Care il preia gata asamblat, il mai taie pe ici pe colo (un PR cu experienta va intreba insa dinainte in cate caractere sa se incadreze, nu de alta dar ziaristul de obicei taie ce era mai important), isi pune iscalitura sub sau deasupra, si gata ciorba!
    Chiar azi discutam cu clickio si cu iann despre aceasta practica, si concluzia generala a fost ca ‘asta este’ nu ai cu cine (altcineva) sa faci treaba. Este vorba despre niste mari lenesi pe posturi cheie, indiferent ca vorbim de presa specializata sau oameni din companii.

    Mai haios este altceva. In evolutia posturilor, de multe ori jurnalistii specializati ajung in pozitii de PR la companii. Si atunci sa vezi tarasenie! Cat incep ei sa lucreze si sa scrie, confruntandu-se cu aceeasi problema, dar de cealalta parte a baricadei!

    Mi se pare doar mie sau calitatea oamenilor din presa specializata a inceput sa scada, o data cu migrarea multora catre companii?

  7. CM said

    @ cristofor

    din pacate, comunicarea prin e-mail a afectat foarte mult si nu in sens tocmai pozitiv felul in care se face jurnalism astazi.

    de multe ori comunicarea prin e-mail e ceruta de ziaristi, dar cred ca in mod egal e ceruta de companii si destul de strict: nu vrei pe mail, nu obtii interviul!

    poate ar fi interesant sa urmaresti „cazul wired – calacanis”: http://manafu.blogspot.com/2007/04/journalism-cum-luam-un-interviu.html

  8. […] Iosub scria ieri un post foarte interesant şi al naibii de real despre modul în care se scrie presa de […]

  9. Ina said

    Sunt de acord cu remarca referitoare la „face 2 face” interview. Asa ai parte de un real interviu in locul celui calculat, gandit si la care a participat un intreg colectiv ca sa il faca mai „deosebit”.

    Oricum, mai sunt jurnalisti care insista pe interviul fata in fata (pacat ca cei mai multi sunt comozi si iau interviurile din fata PCului).

  10. […] face poate cea mai buna analiza a presei de specialitate pe care am vazut-o in ultimii 6 ani, aici. As mai adauga eu: din punct de vedere al cititorului intr/o piata care ar trebui sa fie altfel […]

  11. Intotdeauna exista doua fatete ale monezii. Sa ne uitam si din unghiul celalalt. Nu cred ca proprietarii de publicatii nu angajeaza mai multi oameni, mai bine pregatiti, mai profesionisti, numai pentru ca sunt zgarciti sau lipsiti de dorinta de mai bine. O fac in mare masura pentru ca sunt fortati de business. Atitudinea agentiilor fata de presa de specialitate a fost in mare masura a nu investi, a nu investi, a nu investi. Nu stiu vreo agentie care sa lucreze for free. Dimpotriva, toti proprietarii de agentii din top 20 sunt milionari. Dar media trebuie sa lucreze pe degeaba. Trebuie ca proprietarul sa aduca bani de acasa, ca sa ii faca free PR agentiei al carui proprietar e deja in top-ul Capital.

    Ca sa existe o presa de business si/sau advertising mai profesionista, trebuie sa existe si mentalitatea de a plati acea presa de business, iar asta inseamna in media a acorda publicitate la nivelul si pretul corect, asa cum se intampla in occident. In publicitate e o vorba: daca ii platesti cu alune, tot ce o sa obtii sunt niste maimute. Si in media e valabil acelasi lucru.

    Altfel, in ceea ce ma priveste, sunt multe lucruri pe care, in limita constrangerilor, nu le-am prea vazut in curtea proprie. Cu rare exceptii,interviurile sunt live (si vom avea de saptamana asta deja interviuri video, la care nu mai poate obiecta nimeni, nici macar teoretic, ca sunt facute pe mail) intrebarile sunt facute in casa, nu de PR-i, colaborarile trec deja dincolo de granita si aduc executivi worldwide sa scrie in exclusivitate pentru Romania. Nu-mi amintesc sa fi cerut punte de vedere si sa nu le fi publicat – daca s-a intamplat vreodata, este exceptia, nicidecum regula.

    Evident, se poate mult mai bine, mult mai profesional, mult mai informat. Dar ma intreb ce publicitate sau branding ati face, daca ati fi platiti de 10 ori mai prost si ati avea de 10 ori mai putini oameni decat aveti si salarii de 10 ori mai mici cu care sa platiti acesti oameni. Fiindca media de business/advertising este extrem de subfinantata.

  12. Cristofor Iosub said

    Salut Alexandru,
    De fapt ceea ce pun sub semnul intrebarii este tocmai modelul de business al multor publicatii. Ca sa raspund unor comentarii la articolul meu (pentru care multumesc tuturor dealtfel), trebuie sa spun ca nu am pus indiscutie etica profesionala sau buna credinta in presa de business. Am prieteni intre jurnalistii de business si cred ca larga majoritate, indiferent de experienta sau nivelul de intelegere al subiectelor, isi fac munca cu pasiune si corectitudine. Chestiunea este daca modelul de business al multora este cu adevarat viabil, atata vreme cat pentru exact cititorul din business calitatea informativa a produsului este scazuta. De acord cu tine ca agentiile de publicitate (sau orice alta companie din industriile creative) ar livra un produs mediocru daca ar fi subfinantate. Dar hai sa ne uitam la piata: avem deja o comunitate de marketing destul de larga (nu ma refer doar la multinationale etc.) si in crestere. Avem numeroase industrii care vor sa ajunga la aceasta comunitate cheltuind bani pe publicitate (finante, auto, it&c, consumer electronics, travel etc.). Mi se pare ca multe publicatii de business se invart intr-un cerc vicios (nu am bani / nu am personal / nu am continut / nu obtin bani), in vreme ce o piata deja importanta ii asteapta „out there”, pentru ca repeta un model de business care nu mai merge (angajez resurse low cost / produc continut suficient la costuri reduse / sper sa obtin venituri), iar comunitatea de marketing isi ia din ce in ce mai mult informatiile de pe net, din ce in ce mai mult din surse din strainatate (ceea ce evident nu aduce venituri presi de aici).

  13. Modelul de business este a finanta din advertising. Nimeni nu traieste din vanzari, in print, mai ales daca nu vorbim de publicatii tabloide.

    Problema este ca in Romania exista o fractie absolut dezechilibrata intre TV si celelalte medii. In timp ce TV-ul geme de publicitate, pe toate aberatiile de posturi, sunt toate sold out ca sa isi fara GRP-ii, multe publicatii print sau electronice DE CALITATE (poate nu raportat la ce inseamna asta in lume, dar cel putin raportat la unele posturi TV pe care se pompeaza publicitate, in disperare de cauza) sunt subfinante.

    In al doilea rand, agentiile de la noi nu apreciaza mediile de business si nu inteleg ca iti trebuie resurse mult mai mari pentru a investi intr-un mediu de business, si ca rate-card-ul trebuie sa fie mai mare, in consecinta. Nu poti sa scrii un articol despre Bursa, cu aceeasi bani cu care scrii despre Nicoleta Luciu. Stii ce spun agentiile? Doua lucruri: tiraj si CPT. Prefera sa investeasca in Libertatea &co si in general judeca cantitativ lucrurile, nu calitativ. Cum vrei 100.000 pe un Porsche? Pai ce, n-are tot 4 roti? Uite, Loganul costa de 20 de ori mai ieftin, la „cost pe roata”. Cam asa se pune problema.

    PS: mai e o treaba in care TV-ul (si agentiile) nu joaca cinstit, in lupta/relatia cu mediile de business, care in general sunt print si/sau electronice. Chiar se face toata lumea ca nu vede ca, atunci cand schimbam posturile, pe toate e pauza publicitara, exact in acelasi moment? E chiar asa de greu de pus o statistica fata in fata si calculat o probabilitate statistica, pentru a vedea cat de „intamplatoare” este aceasta coinicidenta intinsa pe cateva luni, sa spunem? Uite o tema. Sa vedem cine e dispus sa o discute cu cartile pe fata.

  14. Cristofor Iosub said

    Din pacate nu pot adauga la ultimaul tau comentariu – pentru simplul motiv ca nu am suficienta experienta si informatii in asta, cum nu am lucrat direct intr-o agentie de media pana in prezent.
    Multumesc de comentarii pana acum.

  15. iann said

    salut. haideti sa discutam mai aplicat. fac un mic istoric al aparitiilor publicatiilor de business: capital [1993], ziarul financiar [1998], biz [2000], banii nostri [2002], business magazin [2004], saptamana financiara [2005], business week [2006] si money express & business standard [2007]. plus bucharest business week si business review in engleza.
    concluzionand 2 cotidiane [zf si bs], 5 saptamanale [capital, business magazin, saptamana financiara, money express, business week, banii nostri], un bilunar: biz [ca sa nu mai punem bursa/curierul national/piata financiara/bilantz/target/idei de afaceri/investitii si profit, etc] nu ma bag in cele de advertising. plus exclusiv online. cred ca publisherii importanti [publimedia/ringier/intact/realitatea catavencu] investesc deopotriva in oameni si in produs. cu siguranta exista si un deficit de jurnalistii [pentru ca in ultimii 5 ani asistam la o explozie de titluri] insa nu poti avea acces la advertising daca produsul nu se vinde/nu are audienta. si ca sa vinzi la taraba/abonamente iti trebuie si calitate si se vede clar ca impachetarile [stiti la ce ma refer] incep sa iasa din ecuatie. exista sigur si jurnalism copy/paste comunicate insa concurenta duce la calitate.

  16. Cristofor Iosub said

    Absolut de acord, exista un numar de publisheri care intr-adevar investesc si in oameni si in produs. Apropo de deficitul de oameni calificati si cu experienta, cresterea economica accelerata din ultimii ani a facut ca aceasta sa fie problema tuturor, nu in mod special a presei… nici noi agentiile de publicitate nu suntem deloc straini de problema 🙂

  17. Parerea mea este ca presa, in general, pierde bani. Numai ca presa e in trust cu televiziunile, si la pachet oamenii ies bine. Cine nu e in trust… cu atat mai rau pentru el, intra la etcetera. Chiar si Ziarul Financiar a pierdut multi bani, pana sa ajunga o fabrica de „tiparit bani” cum este acum.
    In plus, in occident, companiile de publishing sunt o forta, inclusiv ca business. In Romania, un business de presa e absolut jenant in comparatie cu o companie din top 100, si relatia poate fi dezechilibrata si din punctul asta de vedere.

    Insa mie cel mai grav mi se pare altceva in presa de business: o anumita uniformizare. Totul devine atat de sters, incat nu iti vine sa mai citesti nimic, te uiti la titluri si la poze. Totul este fad, incolor, fara substanta. E mai mult un FORMAT decat un CONTINUT. Primeaza forma in fata fondului. Primeaza reteta. Iar reteta nu mai e de ajuns, e nevoie de altceva.

    Noi mizam pe interactivitate. Nu stiu daca e bine sau e rau, dar macar miscam intr-o directie. Incremenirea in proiect mi se pare mai grava decat a merge intr-o directie gresita, in cazul asta.

  18. iann said

    sa nu bagam presa intr-o singura galeata. avem cotidiane [nationale/locale] plus saptamanale, bilunare, lunare etc, platite sau gratuite. avem tabloide/quality/sport/financiar, publicatii de business/femei/barbati/bucatarie/deco/IT/special interest. daca cotidianele generaliste sa zicem ca pierd bani eu zic ca toate revistele de femei [saptamanale/bilunare/lunare] castiga bani, la fel ca si unele ziare locale [si asta fara prea mult advertising de la centru]

  19. Asta e de bine, Iann, fiindca lansam si noi o revista de femei… Lucram la ea de ceva timp. Sa vedem.

  20. Cristi,

    Mai intai, felicitari pentru content-ul blogului, e una dintre exceptiile care salveaza specia asa greu incercata.

    De cele mai multe ori, parcurg bloguri cu gura inchisa / degetele potolite, fara sa simt nevoia sa-mi fac awareness (ca tot l-ai pomenit) pe paginile oamenilor respectabili.

    …Dar la subiectul delicat al presei de business / specialitate, nu pot sa-mi abtin comentariul, pentru ca sunt un om care a abandonat in parte genul pentru altele mai lucrative, dar mai ales mai generoase cu libertatea de a gandi si de a te exprima.

    Saracia, simplitatea si lipsa de rafinament a scriiturii de business, prezenta in cele mai multe contexte, e in mare masura o consecinta a comportamentului industriei, din vremi matusalemice.

    Cand furnizorul de publicitate suna publisherul si il santajeaza cu disparitia ad-urilor din revista, cand „bunastarea” publicatiei e direct proportionala cu grosimea stratului de fond de ten asezat pe obrazul public al „agentiilor / clientilor” si cand politica asta devine regula nescrisa in piata, fara suparare, dar nu te poti astepta la prea multi condeieri de top.

    Ce individ care se respecta si care crede in discernamintul argumentelor sale, accepta sa faca temenele pentru ca asa e „tema pentru acasa”? …sau scrie la comanda? Sau scrie sub presiunea „bonusului” din plic, altul decat cel de la Caseria:-) redactiei unde opereaza?
    …sau emite simpatii publice doar dupa ce e „rasfatat” cu „mici atentii” mai mari decat chenzina?

    Lipsa de scriitura educata e o consecinta a presiunii „comunicatorilor”. De ce sa scriu articulat, spumos, cu umor muscator (pentru ca asta e tratamentul pe care il cer contextele) stiind ca ulterior ma urasc pe veci niste personaje simpatice in viata privata, cu care, cinstit vorbind, nu am nimic personal de impartit?

    De ce eu, publisher, sa tin pe bani buni troublemakeri, cand imi risc astfel si confortul raporturilor sociale dar si resursele?

    Publisherii romani, la rindul lor oameni de business, au procedat cum le-a dictat piata, nu constiinta. Iar piata a cerut pentru o lunga perioada ignoranti dragalasi si inocenti, care sa aiba esentiala abilitate de a ridica osanale. Asa cerere, asa oferta.

    Cred ca va mai trece multa apa pe Dimbovita pina cand publisherii isi vor permite luxul sa faca presa dupa aspiratiile desenate de tine, dupa cum va trece multa vreme pina vor ajunge sa castige din ireprosabila tinuta a contentului.

  21. […] continut bun. Asta inseamna analiza, articole de fond, editoriale apasate. Nu client generated content, cum se practica in majoritatea […]

  22. sa nu bagam presa intr-o singura galeata. avem cotidiane [nationale/locale] plus saptamanale, bilunare, lunare etc, platite sau gratuite. avem tabloide/quality/sport/financiar, publicatii de business/femei/barbati/bucatarie/deco/IT/special interest.
    Linksys Router Wireless

  23. Many thanks for your awsome post. I am going to keep an observation about your own website, i allready saved it to own list 🙂

  24. […] un articol-biblie pe tema asta scris în 2007 de Cristi Iosub. […]

  25. […] Mobile e un pliant publicitar făcut pe principiul “client generated content”. Adică dai reclamă şi primeşti PR favorabil. Nu dai? Nasol, tată, ia să scriem noi la […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: